Stiu ca am intarziat cu postarea, dar o vreme ciudata, capricioasa, schimbatoare mi-a tinut inspiratia incatusata. Dar sa trecem la treaba, am intarziat destul!
Intr-o ambianta senzationala in Facultatea de Informatica a Universitatii din Edinburgh,
saptamana trecuta am avut sansa sa il ascult pe Guy Kawasaki intr-o conferinta cu subiectul ‘The Art of Start’.
Cine este Guy Kawasaki?
Este un Venture Capitalist ( probabil in traducere libera un ‘investitor aventuros’). Un Venture Capitalist este un investitor care sprijina afacerile care se afla la inceput, afaceri care de obicei au un nivel mare de risc, dar si rezultatele pot fi peste medie, in cazul in care afacerea progreseaza asa cum se doreste. Cu alte cuvinte, un aventurier al afacerilor, cel care isi risca banii in lucruri nedemonstrate, niciodata, de nimeni, fara sa aiba convingerea ca nu pierde banii. O afacere de inceput este asa cum spune Eric Reis o necunoscuta totala: cei implicati nu stiu care sunt problemele, si nu stiu care pot fi solutiile. Intr-o lume a afacerilor in care singurul lucru pe care il doresc managerii este certitudinea, un investitor aventurier este o ‘poama rara’.
Si, asa cum am incercat sa explorez in disertatia mea, la baza oricarei atitudini sta o anumita schema mentala. Am fost curioasa sa aflu care sunt convingerile cuiva care a lucrat cu Steve Wozniak si Steve Jobs (parintii calculatoarelor personale).
In articolul de azi – 3 din cele 10 sfaturi ale lui Guy Kawasaki:
1. descopera-ti menirea ca afacere, defineste-ti afacerea prin ce faci, nu prin ce livrezi.
De exemplu: In final produsul vandut de Nike nu este altceva decat un conglomerat de bucati de plastic si panza care alcatuiesc niste banali pantofi de sport – asta livreaza ei. Ce fac in schimb – dau oamenilor posibilitatea sa fie liberi/ei insisi/in miscare/etc.
De ce e nevoie de asta? Pentru ca in functie de menirea ta declarata, vei atrage anumiti oameni catre afacerea ta – ca angajati sau colaboratori, care iti vor influenta rezultatele; mai clar: daca scopul tau este sa faci bani, vei atrage in jurul tau rechini, care probabil ca nu vor putea sa iti sustina efortul de creativitate, si implicare pe care o afacere de inceput a cere.
Ma intreb, in Romania, stii vreo afacere care poate in mod sincer sa se defineasca prin ceea ce face, nu prin ce livreaza? Exista in discursul de marketing al romanilor altceva decat ‘preturi minore’? Nu vorbesc de reclamele de televizor ale firmelor mari, ci de producatorii nostri autohtoni, care nu au bani sa cumpere idei de lovemarks, ci sa le genereze chiar ei? Daca stiti sau aflati de careva, sa-mi spuneti si mie, nu fiti egoisti cu informatia!
2. fa o mantra.
Guy da ca exemplu misiunea declarata a unei firme- Wendy’s care avea ca misiune ‘sa livreze servicii si produse de calitate superioara clientilor sai si comunitatii prin inovatie, leadeship si participare’. Cum suna pentru clienti asta in comparatie cu ‘Fast food sanatos’? Care te face pe tine ca si client sa dai atentie si sa intelegi ce vor oamenii aia de la tine?
Asta e mantra: ce rezultat are clientul din folosirea produsului tau. Spune concis ce obtine de la tine. Sfatul lui este sa exprimi mantra in 3 cuvinte. Asta e tot. Ce poate fi mai convingator pentru clientii tai decat asta?
Innebuniti de limbajul de lemn care a patruns si in managementul romanesc, adesea auzi despre misiune, obiective. Aiurea. Sunt cuvinte absolut fara nici o incarcatura de real. Ca si client o stii, o simti in fiecare zi, nu e nevoie sa iti demonstrez asta cu studii stiintifice. Cine va reusi sa depaseasca minciunea si falsitatea folosirii acestor cuvinte, vor face o diferenta in piata. Si ca urmare, in portofelele lor.
Dau la intamplare ‘misiune si obiective’ – primul rezultat ne spune ce vor ei sa faca. Daca pe tine te convinge in vreun fel, inseamna ca avem creierele construite diferit. Avand in vedere ca pagina asta vinde doar falsitate, si de fapt isi dau cu stangul in dreptul, nu ar fi fost mai bine pentru Garanta sa nu foloseasca pagina asta deloc?
3. mergi mai departe
3.UNU: gandeste diferent – aici el foloseste ceea ce numeste ‘jump curves’ – in traducere libera ar fi – ‘schimba banda’ – gandeste ce altceva poti sa faci; ideea lui nu este sa faci la perfectiune azi ce ai facut ieri imperfect, ci sa gasesti azi cum sa faci ALTCEVA, pornind de la experienta lui ieri, dar explorand posibilitati noi.
3.DOI: polarizeaza oamenii: recunoaste ca unii clienti iti vor adora produsul, altii te vor ura cu pasiune. Accepta treaba asta ca producator, si scapa de stresul de a trebui sa faci ceva care sa-i multumeasca pe toti.
3.TREI: gaseste-ti cateva suflete pereche – ca sa poti sa iti duci afacerea in necunoscut, ai nevoie sa te insotesti cu cativa prieteni care sa intre in aventura afacerii tale alaturi de tine. Echipa ideala vazuta de Guy e alcatuita din 3 – unul care face produsul, unul care stie sa-l vanda si unu’ care colecteaza banii. Cred ca intr-adevar o afacere reusita este rezultatul unei echipe, chiar daca publicul vede in fata doar o singura persoana.
Ma intreb pe cine a avut Radu Georgescu alaturi atunci cand si-a pornit afacerea. Sa fi fost singur? Sa isi fi condus afacerea cu gratia unui mare boier, analizand si cunoascand stiintific fiecare pas ce urma sa fie facut si reducand riscurile la minimum inainte sa puna ceva in practica? Ma indoiesc. Dar nu-i stiu povestea si nu pot decat sa ma intreb cine i-a fost sufletul pereche [evident, din punctul de vedere al afacerii…:-)].
In analiza saptamanii viitoare voi continua cu sfaturile pentru afacerile de inceput ale lui Guy Kawasaki, pana atunci gandeste-te afacerea ta cum raspunde la primele 3 sfaturi?
Postări
